Electroforeza lipoproteinelor

Analiză din categoria:Biochimie

• Chilomicroni: 0 - 2%;
• Betalipoproteine: 38,6 - 69,4%;
• Pre-betalipoproteine: 4,4 - 23,1%;
• Alfalipoproteine: 22,3 - 53,3%.

• Serurile hemolizate pot afecta rezultatele testului;
• Sarcina, consumul de alcool, fumatul și mesele copioase cu regim hipercaloric;
• Administrarea unor medicamente poate determina modificări ale traseului de migrare electroforetică. Consultați medicul pentru interpretarea rezultatului în cazul în care urmați un tratament medicamentos.

• Chilomicronii reprezintă aproximativ 2% din cantitatea de lipoproteine și sunt alcătuiți predominant din trigliceride (90%), fiind substanțele care conferă opalescență serului. Valoarea chilomicronilor crește mult postprandial (după masă).

• Betalipoproteinele sau lipoproteine cu densitate mică (LDL) reprezintă aproximativ 33 - 70% din totalul lipoproteinelor și sunt bogate în colesterol (45%). Acestea transportă lipoproteinele cu densitate joasă către țesuturile periferice, în special către peretele arterial, iar creșterea lor duce la dezvoltarea riscului de boli cardiovasculare = "colesterolul rău".

• Pre-betalipoproteinele sau lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL) reprezintă aproximativ 7 - 24% din totalul lipoproteinelor. Acestea mai sunt denumite și chilomicroni endogeni, fiind sintetizate la nivel hepatic și având rol în transportul trigliceridelor, fosfolipidelor și colesterolului (15%).

• Alfalipoproteinele sau lipoproteine cu densitate mare (HDL) reprezintă aproximativ 10 - 30% din totalul lipoproteinelor. Spre deosebire de LDL, acestea transportă colesterolul din țesuturi (mai ales de la nivelul peretelui vascular) către ficat, pentru a fi metabolizat. Este numit și "colesterol bun", participând împreună cu LDL-ul la aprecierea riscului de boli cardiovasculare. Alfalipoproteinele au rol și în transportul proteinelor și fosfolipidelor.

Pe lângă aceste 4 clase principale de lipoproteine, se mai pot evidenția:

• Pre alfalipoproteine, care conțin acizi grași liberi.

• Lipoproteina A sau Lp(a), implicată în procesele de ateroscleroză și tromboză. Lp(a) participă la introducerea LDL în celule (factor de risc independent). 

• Valoarea lipoproteinelor cu densitate intermediară (IDL) crește mult postprandial.

Electroforeza lipoproteinelor este un test important în aprecierea modificărilor lipoproteice, în evaluarea riscului cardiovascular și evidențierea Lp(a), fiind recomandată și:

• Pentru diagnosticul dislipidemiilor familiale;
• În afecțiuni cardiovasculare complicate (hipertensiune arterială, accidente vasculare cerebrale, insuficiență circulatorie vertebro-bazilară, boală coronariană la vârste tinere, arterită a membrelor inferioare);
• Boli metabolice (obezitate, diabet zaharat);
• Alte afecțiuni, precum alcoolism cronic sau sindrom nefrotic.

Se recomandă evaluarea fracțiunilor lipoproteice la pacienții tineri, sub 40 de ani, care prezintă arc cornean, xantoame sau xantelasme, la pacienți la care serul este lipemic la recoltarea à jeun (pe nemâncate) sau la care dozarea trigliceridelor arată valori peste 300 mg/dl.